”Fiecare oportunitate nouă de comunicare cu pacienţii mei mă ducea la descoperirea unor elemente noi ale sistemului pe care eu îl numesc acum „sistemul autoreglării câmpului”.

           Sistemul autoreglării câmpului reprezintă o conexiune inversă cu Universul. Esenţa lui constă în faptul că orice faptă a omului, bună sau rea, se reîntoarce la acesta ca urmare a unității câmpului informațional-energetic al Universului.

           Auzim în mod permanent că faptele bune sunt răsplătite iar cele rele sunt pedepsite, însă, din cine știe ce motive, în lumea care ne înconjoară, faptele bune nu se înmulţesc și, cu atât mai mult, nu se reduce numărul celor rele. Una dintre explicaţiile cele mai bune ar fi, după părerea mea, cea dată de afirmația preafericitului Augustin: că Dumnezeu pedepseşte întotdeauna răul, dar, întrucât acest proces este lent, omul reușește să mai păcătuiască până își primește pedeapsa. Această explicaţie corespunde în totalitate cu principiul de funcționare a mecanismului de transmitere a informaţiilor prin intermediul structurilor de câmp. 

           Pentru mecanismul autoreglării câmpului, nu există un om separat, ci există doar un proces negativ care trebuie oprit şi un mecanism de blocare a acestui proces care se declanşează automat. Înainte, mecanismul pedepsirii se întindea pe parcursul a câteva generaţii și se manifesta sub formă de boli și nenorociri la nepoţi şi strănepoţi, sau în vieţile următoare ale celor vinovaţi. Acum viteza acestor procese a crescut atât de mult, încât omul are timp să plătească pentru faptele sale înca din timpul acestei vieți, atât prin propria sănătate, cât şi prin cea a copiilor săi.   

           Plata pentru păcate prin afectarea sănătăţii copiilor pare absurdă din punctul de vedere al omului, însă la nivel de câmp nu există oameni, ci idei. Fiecare om reprezintă totalitatea anumitor programe, iar mecanismul blocării funcţionează împotriva ideilor şi programelor negative pentru lume. Copilul intensifică toate programele părinţilor, de aceea şi plătește mai greu pentru păcate. Ce-i drept, în ultimii cinci-zece ani, a crescut brusc şi responsabilitatea personală a fiecărui om. Deocamdată nu pot înțelege cauzele acestui fenomen.

           Copiii sunt ca o lupă pentru defectele din lumea adulților. Mulţi observă că, în general, un copil are un comportament mult mai rău în prezenţa părinţilor, decât în prezenţa străinilor, când el devine cuminte şi ascultător. În majoritatea cazurilor, acest fapt este, de asemenea, un efect al mecanismului karmic. În timpul comunicării copilului cu părinţii, are loc o intensificare şi o activare, atât a programelor pozitive, cât şi a celor negative, pe care părinții le-au transmis copilului prin intermediul câmpului.

           În ultimul timp, cercetând multe probleme, am descoperit că, la nivel de câmp, nu doar copiii moştenesc karma părinţilor, ci şi părinţii poartă responsabilitatea, pentru comportamentul și faptele propriilor copii. În prezent, de la vârsta de opt ani şi jumătate, gândurile, vorbele şi comportamentul copilului acționează asupra stării câmpului, adică asupra spiritului, destinului și sănătății părinţilor. Cu două mii de ani în urmă, același proces începea la copii de la vârsta de treisprezece-paisprezece ani...”

SN Lazarev